Ochii sultanului se deschid cu greu…intai unul, apoi, cu batait de pleoapa, si al doilea… Se aude un falfait usor si, parca, ar fi dat drumul la aerul conditionat. Nu, sunt secretarele personale care misca incet, incet, deasupra obositului cap al sultanului, evantaie mari din pene de paun… Odata ochii larg deschisi, primul gand se indreapta care Doamna : “ce idee grozava a avut Lenutza si ce bine ca aia de la gradina zoo au fost de acord. Sper sa creasca la loc cozile paunilor, pana nu se prind fraierii de vizitatori ca mi-au fost facute cadou…, pentru asta are de la mine un cos de flori si o cutie de bomboane. Mare!” Si, ca sa nu uite, maritul noteaza in agenda personala, pe care o strecoara apoi sub perna…
Al doilea gand e la propria durere de cap. Nu mai stie de unde vine, de la cheful prelungit de aseara, sau de la treburile statului. Nu mai conteaza, asa ca inghite rapid un antinevralgic cu apa. Plata! Aerul racoros venit de la evantaie ( e mult mai placut si nici nu risca vreo raceala, ca de la aerul conditionat ) ii limpezeste gandurile. Sultanul inchide ochii incet, incet… Parca ar mai trage un pui de somn… dintr-o data, zgomotul gongului de la intrarea in dormitor il face sa tresara. Se aude glasul SPP-istului musculos, gol pana la brau si dat cu uleiuri frumos mirositoare :
“Prea-fericite Sultan, micul dejun este servit”
Ca la un semn, usile duble ale dormitorului se deschid. In frunte bucatareasa seraiului, urmata de un card de foste cameriste, acum, cadane, imbracate in salvari transparenti si ilicuri. Portocalii, bineinteles… Cu coada ochiului de fost matelot, Sultanul inregistreaza culoarea cam galbena a bucataresei si faptul ca a treia cadana din sir, are bikinei rosii. Mana se strecoara sub perna, ia agenda si noteaza : sa se verifice bucatareasa, daca e bolnava sau daca nu cumva a trecut la liberali, si, a treia cadana din sir, cea cu ceaiul, daca e cumva spionul lui Ponta.
Incet, incet, prea maritul se ridica in capul oaselor, permitand unei cadane sa-i puna sub prea-pupatul fund o perna cu puf de lebada. Asteapta ca micul dejun sa fie asezat pe masutele de lemn de tec, apoi cu un simplu semn al mainii, concediaza alaiul de la bucatarie. Inainte de a gusta cate ceva, apasa un buton aflat la marginea noptierei. Instantaneu, se aude un ciocanit in usa, apoi apare micutul vizir boculete. Un zambet sardonic se zareste in coltul gurii sultanului “a retinut ca trebuie sa bata la usa. Altfel ii dadeam una dupa ceafa…”
– micule vizir, sa vina la mine Funer-bey!
2 lacrimi apar in ochii lui boculete :
– Prea-marite, Prea-luminate, Lumina zilelor si noptilor noastre, Prea-fericite Sultan, te-am rugat sa nu-mi mai zici micul vizir ca ma simt mai mic decat sunt…
– ma, nu-ti zic asa ca nu esti ‘nalt ca bradu’, iti zic asa ca nu ai atras fondurile ghiaurilor de la UE!
– si daca atrag fonduri mai multe, ca am niste colegi din partid de au pus de niste firme, cum o sa-mi zici Prea-luminate?
– ma mai gandesc! Acum fuga dupa Funer-bey…
Dupa ce a reusit sa demonstreze trucajul lui Patriciu si, cu atat mai mult, sa arate ce scoate invatamantul romanesc, fostul ministru al invatamantului, acum bey cu 2 tuiuri, a mai primit o functie. Poate cea mai importanta functie trecuta in cartea lui de munca : functia de prim-degustator…
Sfios, patrunde in dormitor, Funer-bey.
– m-ai chemat Prea-luminate stapan. Cu ce-ti pot fi de folos in aceasta dimineata minunata?
– Ma, nu fi smecher, e trecut de pranzisor… Dar sa lasam asta, te-am chemat sa-ti arati
pregatirea de chimist, fizician, sau ce esti tu acolo, si sa gusti mancarurile astea. Ca de cand nu mai pot sa ma suspende astia in Parlament, eu stiu ce idee le mai vine?????
Funer-bey gusta din fiecare fel de mancare, mesteca incet, apoi, dupa cateva minute isi ridica privirea spre Sultan :
– puteti manca in liniste Prea-fericite Sultan!
– Stai asa, nu pleca, sa verific. Culoarea nu ti-ai schimbat-o, acum raspunde-mi la cateva
intrebari : oul este de genul…
– Neutru, prea-luminate…
– Maslina este de genul…
– Feminin, prea-fericitule…
– Ceaiul este de genul …
Rotitele din creierasul lui Funer-bey incep sa scartaie :”un ceai … doi…doi ceaiuri?”
– masculin, lumina noastra…
ranjind cu gura pana la urechi, Sultanul, il concediaza pe intaiul sau degustator. “E clar, nu e nimic rau pus in mancare, la ceai s-a incurcat, nu are nimic afectat la cutiuta…”
Inainte ca usa sa se inchida dupa Funer-bey, se strecoara intaiul sfetnic al Sultanului, micul boculete…
– vino langa mine. Cat mananc eu, tu copiaza ce am notat pentru ziua de azi in agenda. Si
serviciile sa se miste repede, daca afla ceva de cadanele alea doua si nu e de bine, le concediezi. Fara plati compensatorii!
– Sa traiti prea-luminate, am inteles…
Dupa un sfert de ora in care se aude numai scartaitul penei pe hartie si plescaitul satisfacut al
Sultanului, prea-luminatia sa a servit micul dejun. Inainte de somnul de frumusete de la pranz mai are de transmis cateva ordine…
– boculete, iti zic asa, direct, ca sa nu te mai superi, aseara am auzit la televiziunea mogulului
ca americanii au tras pe linie moarta navetele spatiale. Ca vor sa le duca la muzeu, sau asa ceva…
– da marite, asa este, de acum inainte vor folosi doar navetele astora de la rasarit…
boculete nu pronunta cuvantul rus pe langa Sultan, ar face o criza de nervi prea-maritul si cine stie ce s-ar intampla…
– aha, atunci iei legatura cu Obama si ii spui ca le cumparam noi. Dupa ce le iei, le duci unde
ati reparat si fregatele alea doua, le pui la punct si le folosim la vizitele in tara. Mai ales tu, sa nu te mai vada astia prin elicopter cu aia mici. Daca face careva galagie, il duci la mare cu naveta si scutim si niste bani de la autostrazi…mai bine faci o statie de naveto-taxi. Plimbi romanii cu naveta, ca si asa le place lor berea … ha-ha-ha, ce-mi plac glumele mele…
– or sa faca astia din opoizitie galagie si or sa ne cante iar mogulii prin presa, dar daca-i
ordin, cu placere…mai e ceva lumina zilelor noastre?
– nu, atat pentru astazi! Pana diseara sa-mi faci un material cu cine ma mai injura, cine ma
pupa si sa pregatesti cateva ore la televiziunea nationala, ca vreau sa vorbesc tarii…
– am inteles prea-marite! Sa ai o zi minunata si sa te odihnesti spre binele si propasirea
norodului…
– a tarii, ma, ca norodul m-a suparat, nu ma mai iubeste…a, ca uitasem, sa dai la monitor, sa
nu se mai plateasca datoriile la astia cu medicamentele, ai inteles?
– Aoleu, prea-luminate Sultan, atunci nu o sa mai avem medicamente pe piata, ce le facem la
bolnavi, la pensionari?
– La pensionari? Pai lasa-i ma, fara medicamente, ca nu au fost de acord sa le tai din pensie.
Ce, credeau ca or sa aibe bani mai multi? Sa vedem ce or sa faca cu ei acum, ca le iau si aspirina…
Bogdan Catalin