Motto : cand am vazut rezultatele de
la bac, din acest an, m-am speriat…
Ascultand “agramaticatile” ministrului de interne,
m-am linistit. Viitorul clasei politice este asigurat…
Soarele amiezii dogoreste puternic. Jaluzelele verticale nu reusesc sa opreasca lumina iar aerul conditionat nu face fata caldurii inabusitoare. Cu frutea plina de sudoare, cu un pahar cu urme de gheata in mana stanga, Prea Maretul Sultan, se cearta, in gand bineinteles, ca sa n-auda spionii mogulilor, ca nu si-a adus in concediu si cameristele. Cu tot cu evantaiele din pene de paun… din cauza sotiei, care nu trebuie sa vada ce cameriste sexy ii fac vant cu evantaiul. Doamna o cunoaste doar pe secretara, care e in prag de pensie si, de la ultima taiere a salariului, a ramas si cu vreo trei dinti nepusi pe placa, din lipsa financiara…
Vila fostului dictator Ceausescu de la mare e pusa bine, o multime de copaci fac umbra, apa susura peste tot din fantani si raulete artificiale, dar, cu toate astea, caldura din vara asta este insuportabila chiar si pentru un batran lup de mare obisnuit cu soarele Ecuatorului. Ceaiul cu gheata nu reuseste sa racoreasca fruntea incinsa de atatea ganduri a Sultanului. A incercat sa priveasca cateva stiri pe la tv, dar e criticat peste tot. Pupi-n-basestii intra pe post doar mai pe seara, mai pe racoare… Gandul asta il face sa noteze in agenda : “sa sun la directorii prieteni sa le taie din salariu, vreau laude 24 de ore din 24, nu doar seara cand lumea se uita la meci, la film, sau, si mai grav, la televiziunile mogulilor!”
Astazi, Prea Maretul nu are prea multe intalniri. Doar pe seara, dupa ce caldura se mai estompeaza, merge la restaurantul preferat. Cu Doamna, bineinteles. Din acest motiv o sa poata sa danseze, dar, din pacate, nu o sa se poata uita cu prea mare atentie la cadanele care-si arata nurii dansand lasciv…Cu toate aceste ganduri, in coltul buzelor, un suras isi face aparitia. Sultanul se distreaza in sinea lui :”ce noroc cu ochiul stang, ca nu stie niciodata, nimeni, la ce ma uit de fapt…” In rest, astazi e zi de odihna. Am scapat chiar si de boculete, ca l-am trimis la pescuit de hamsii si guvizi. “Sper sa se descurce mai bine decat cu atragerea fondurilor europene, ca altfel ramane nemancat diseara!” . Gandul aduce un nou zambet pe fata Sultanului si, parca, pentru cateva secunde a uitat si de caldura. Prea Maretul arunca scarbit paharul in care si ultimul rest de gheata se topise :”caldura asta ma innebuneste, auzi, sa beau eu ceai cu gheata! La ora asta? Asta este pentru copilasi si oameni bolnavi, nu pentru puternici conducatori de stat” rosteste cu voce tare, catre interfonul de pe birou, in timp ce ochiul stang ii fuge catre barul din perete. Din pacate, Doamna a luat cheia iar Igas-bey inca nu a reusit sa-i faca o dublura. “O sa apelez la spionajul strain pana la urma, Igas-bey nu-i bun decat sa “branconeze” si sa reinventeze limba romana. Daca nu era atat de bun Funer-bey, il puneam pe el la educatie, daca le datea niste teste gramaticale, nu lua niciunul bacul… Dar e bine si asa, ca le da celor de la potera teste facute de el si ii pica pe toti aia care trebuie sa plece. Aia cu urarile lor de la palat…” La aceasta amintire, Sultanului ii rasuna in urechi chemarea poterasilor “Iesi afara, javra ordinara!”, si dintii frumos modelati de dentistii palatului se frecara unii de altii. Un scrasnet puternic rasuna in linistea biroului :”o sa-i fac pe toti, iar lui Igas-bey o sa-i mai dau un tui…”
Prea Inteleptul Sultan lua cu o miscare lenesa evantaiul din lemn de abanos de pe birou. Mecanic, mana stanga alunga aerul cald iar transpiratia dispare incet, incet dupa fruntea chinuita de ganduri. La un moment dat, pe hol se aude zgomot de pasi, apoi o bataie usoara in usa. Sultanul tresare, cunoaste aceasta bataie! E boculete! Sa fi prins asa de mult peste? Incet, incet, usa se deschide fara scartait. Capul lui boculete se iteste transpirat prin deschizatura usii. Ochii primului slujbas se rotesc prin biroul intunecos pana cand se focalizeaza pe figura Prea-maritului. Sultanul are chipul multumit, asa ca Micul Vizir isi permite sa patrunda in birou. Obisnuitele temenele cu fruntea la covor, sarutatul mainii si semnul Sultanului care ii arata perna de la picioare pe care boculete trebuie sa se aseze.
– Ma boculete, te-am trimis la pescuit. Ti-am zis sa nu vii fara peste si te vad cu mana goala!
– Iertare, iertare Prea Marite, l-am lasat la bucatarie sa-l curete robii. Am adus un sac de hamsii si unul de guvizi. Si cativa calcani … Prea Puternice…
– Ma… sa nu ma minti!… Cand ai prins tu atat de mult???????
Micul Vizir incepe sa rada ca la o gluma buna :
– Prea Inteleptule, eram cu barca pe mare, cand unul din robii de la vasle a vazut o barca turceasca la branconaj…
– Se zice braconaj ma, nu branconaj! Ce, tu esti Igas-bey?
– Iertare Prea-Inteleptule, am dat ordin la Academie sa modifice toate cuvintele astea, si braconaj, si succes si toate celelalte si sa fie scrise cum le spunem noi, sa nu mai rada prostimea ca nu stim sa vorbeste romaneste…
– Bine ma, bine. Zi mai departe cu pestele.
– Pai, am trimis barca cu spahii de serviciu si i-au prins pe branconeri.Le-am luat tot pestele si le-am gaurit barca. Au plecat inot spre Dardanele, ca pe vremea lui Stefan cel Mare…
– Ma, de ce zici tu de Sfantul Stefan, ca era mic ca tine? Cand ti-oi da una dupa ceafa! Numai eu am voie sa pedepsesc in tara asta, ai inteles?
Micul Vizir se izbeste cu fruntea de podele in semn de intelegere si supunere, in timp ce sultanul il pocneste dupa ceafa proaspat rasa cu evantaiul…
– Deci, diseara mancam peste prajit… auzi ma boculete, sa-i pui sa faca si o mamaliga si te duci si faci rost de ceva smantana. Dar vezi sa fie buna, ca altfel ti-o pun in cap…
– S-a rezolvat Prea Fericite, am dat comanda deja…
– Bravo ma, ai un Walker cu gheata de la mine. Dublu! Si te las sa faci si ministerul ala pentru fondurile europene. Apropo, cui vrei sa-i dai conducerea lui, sa te aud…
– Pai, Prea Luminate, ma gandeam la Iron Woman…
– Nu ma, pe ea o pregatim pentru alte functii, mai marete. Asta cu banii europenilor il dai la altul, am eu un consilier, poate il confunda lumea cu Orban de la PNL si mai pacalim cativa la vot, ca ne-am unit iar cu PNL-istii…
– Prea Inteleptule, Prea Marite, ca de obicei esti cel mai tare. Ce ne-am face noi fara Luminatia Ta?
– Ati lustrui bancile opozitiei 1000 de ani ma boculete, aia ati face…
Pentru cateva minute nu se mai aud decat tocaielile buzelor Micului Vizir care spala mainile Inaltului Sultan. Multumit, Prea Maretul il contempla de sus pe Micul Vizir si, parca, i-ar mai da una dupa ceafa, asa din prea multa dragoste. Mana cu evantaiul se ridica amenintator, dar…nu mai cade pe ceafa lucioasa. Chiar in acel moment usa se deschide. Fara sa ridice ochii, Sultanul stie cine a intrat, singura persoana care nu bate la usa, este Iron Woman, femeia de fier a Seraiului si conducatoarea de fapt, a imparatiei…
Din doi pasi, Iron Woman este langa boculete caruia ii da un sut in prea-pretiosul fund:
– Scoala lingusitorule, nu mai umple de saliva prea muncitele maini ale Sultanului. Ce minciuni ai veni sa-i mai torni? Ai mai taiat vreo panglica ceva? Ai mai dat afara vreun bugetar? Sau ai mai imprumutat bani de la vreo banca?
– Iertare Prea Luminata, multumeam Prea Maritului pentru grija pe care o are fata de noi…
– Bine. Bravo! Si acum, ia-ti coada intre picioare si dispari, am ceva de vorbit cu Prea Maretul Sultan si tu nu trebuie sa auzi. Hai, dispari…
Micul Vizir se retrage cu spatele. Rapid! Stie ca nu e de gluma cu Iron Woman si mai poate primi vreo doua suturi pana ajunge la usa. Dar Prea Puternica a uitat deja de el. E absorbita de ceea ce-i sopteste la ureche Prea Luminatul Sultan…
Dupa ce usa se inchide iar boculete se indreapta cu pasi mici si grabiti spre cuhniile vilei, Sultanul poate vorbi cu glas tare :
– Si, cum iti spuneam, dupa concediul asta plec in America. Sper sa ma intalnesc cu Marele Sef, cu Super Fireflies. Din pacate, pe tine nu pot sa te iau. O sa fie o zi scurta si nu o sa ai timp de cumparaturi. Oricum, am inteles ca acolo sunt toate mai scumpe din cauza crizei, asa ca poti sa dai o fuga la Paris. Sau la Milano…
– Saptamana asta nu am timp. Mai am de inaugurat niste patinoare in aer liber.
– Pai, si stadioanele satesti?
– Pe alea, la iarna, pe zapada. Aia in Brazilia au cei mai buni fotbalisti, joaca pe nisip, pe plaje. Cum noi nu prea mai vedem nisipul de alge, or sa joace pe zapada. Sa vezi ce-i batem pe brazilieni in finala CM! Cand ne-om califica…
Sultanul izbucneste in ras. Hahaitul Prea Inteleptului se aude pana la cuhnii, acolo unde boculete numara hamsiile. Nu de alta, dar sa nu fure robii vreo una, ca se vaita toata ziua de foame…
– Mai, mai, mai, parca faci glume mai bune decat ale mele…
– Le fac Sultanica, le fac, ca sunt fata dasteapta! Nu te-ai prins?
– Ba da. De mult, de cand faceai bani tragand dungi cu creta pe trotuarele Bucurestilor…frumoase vremuri, ce de bani aveam…
– Asa este Sultanica, ai dreptate, dar lasa ca fac si acum banet. Stai linistit, avem pentru multe concedii de acum inainte. Dar hai sa-ti zic de ce am venit. Vezi ca Maretul Licurici este de-al nostru, are aceleasi idei despre iesirea din criza, vrea sa faca investitii si sa taie ajutoarele sociale. Sa nu uiti sa-l intrebi in ce vrea sa investeasca, sa facem si noi, dar sa nu-ti zica prostii cu autostrazi sau locuri de munca, ca nu tine. Daca vezi ca nu stie, il inveti cum facem noi si asa strange si el niste bani pentru cand n-o mai fi Mare Sef…
– Am inteles. Asa am sa fac. Si mai mult decat atat, o sa-l conving sa-si trimita bugetarii pe litoral la noi incepand de anul viitor. Mai scoatem si noi de-o bere, ceva…
– Sultanica, esti ce-l mai tare. Iti multumesc. A…si sa sti ca nu sunt suparata ca nu-mi dai numirea la ministerul ala cu bani europeni. De-ai sti cata munca e acolo si nici nu poti sa opresti din ei, ca verifica aia.
Spunand astea, Iron Woman il saruta pe Sultan pe obraji. Apoi isi indreapta mareata statura privind fix in ochiul Prea Maretului. Ea stie in care trebuie sa priveasca, asa ca o face fara sfiala. Stie ca este printre putinii muritori care poate face asta si se bucura de fiecare data cand o poate face. O plecare scurta a capului, de bun ramas, si Prea Puternica isi indreapta gratiosul mers catre usa. Din urma se aude un mormait aprobator, apoi linistea este sparta de vocea Sultanului :
– Sa nu uiti ca diseara mergem la o friptura. Esti invitata mea si fac cinste. Dar sa fii cuminte, sa nu fie vreu spion prin zona si sa ne dea la presa de scandal…
– Stai linistit Sultanica, ma descurc…
si Iron Woman paraseste incaperea trimitand din varful buzelor un sarut catre Prea Inaltul Sultan.
Acum, parca s-a mai racorit in birou. Mai sunt cateva ore pana la masa de seara, asa ca Sultanul poate trage un pui de somn. Dupa o gura de ceai cu gheata si dupa cateva bombaneli la adresa nepriceputului care nu a reusit sa-i faca o dublura la cheia de la bar, Prea Maretul isi pune capul obosit pe birou. Ca in vremurile bune cand barul avea usa larg deschisa! Dupa cateva clipe, un sforait usor cuprinde biroul.
Ssssssssssssst ! Liniste! Sultanul se odihneste si viseaza la fericirea romanilor…
Bogdan Catalin
Sursa imagine : caricaturi-dum-dum.blogspot.com