Incheiam saptamana trecuta asteptand sa vedem ce se intampla la alegerile din PD-L si cum o sa se descurce cuplul Columbeanu prin Parlamentul Romaniei. Doua lucruri, unul mai important decat altul. Primul important pentru membrii de partid si pentru cei care se mai gandesc la cum va merge aceasta tara, cel de-al doilea, mult mai important pentru marea majoritate a populatiei, ca doar romanii stiu mai multe despre Iri si Moni decat despre politica si guvernare.
Alegerile de sambata si duminica au decurs normal. Triumfalist pe alocuri, semanand cu congresele din vremuri nu de mult apuse prin altele si chiar de minunat, uneori. Oricum, cartile au iesit asa cum au fost stabilite, a castigat cine trebuia sa castige si, parca mai mult ca oricand, din punctul meu de vedere, influenta carmaciului s-a vazut cu ochiul liber, chiar daca am avut din nou parte de ceva lacrimi, lacrimi pentru un intors de spate, nu pentru o “injunghiere” pe la spate, cum spun oamenii mogulilor… Cine stie, rautaciosii spun ca unii au fost amenintati cu ceva dosarele, altora li s-a aratat “pisica” iar unora li s-au promis “taieri” de fonduri, asa ca, pana la urma, cu un scor zdrobitor, a fost ales, sau mai bine spus, reales, actualul premier… De aici s-a trecut la tonul triumfalist al maretelor realizari ale actualei guvernari, revenind de fiecare data iesirea din recesiune, binele facut Romaniei si, bineinteles, poporului roman, popor care refuza sa piceapa cat bine i-a fost facut. Aplauzele frenetice, pancartele, uralele, au facut parte din arsenalul cuvantarilor noilor potentati din PD-L, atmosfera semanand de multe ori cu cea de la congresele comuniste. Dar, de, suntem romani, reflexele conditionate se uita greu si, daca tot nu era un gratar cu mititei si ceva bere la doza, macar pancarte si urale sa fie! De minunat mi s-au parut strigatele de “Libertate!”. Acum la ce libertate se refereau uratorii, la a cui libertate faceau referinta, sper sa nu fie parte din libertatea strigata pe strazile Romaniei in iarna anului 1989. Sa speram ca o sa aflam, mai devreme sau mai tarziu, cine, de cine, sau de ce, se “libera”… Cam asta a fost Conventia. A, a mai fost parca ceva… nu prea s-a discutat de romani, de lipsuri, de greutati, de datorii, de iesire din criza. Mai mult s-a subliniat castigarea urmatoarelor alegeri, necesitatea castigarii acestor alegeri si siguranta ca acest lucru se va intampla. Mai este un an pana atunci, sa vedem ce va fi, cum va fi si, mai ales, daca romanii care vor mai ramane pe plaiurile mioritice, vor pune din nou “botul” la pomenile electorale care se preconizeaza. Ca nu degeaba luam noi bani de la FMI… Frumos, nu? Imprumutam bani, marim salarii, marim pensii, dam pachete si alte minuni, poporul se bucura, alege ce trebuie, apoi … plateste totul. Cu dobanda! De ce nu se duce poporul la banca sa ia imprumut pentru pachete? Politicienii stiu…
Poporul stie, oricum, mult mai multe despre adevarata telenovela Iri – Moni. Totul a fost televizat. Nu mai ai loc de lupta dintre cei doi pe niciun post tv. Interesul national este imens. Ce politica, ce economie, ce criza, ce fotbal? Totul se reduce la acuze, rufe murdare, cat mai murdare, spalate in public, cu dero ca suntem patrioti, justitie, protectia copilului, politie, executori judecatoresti, ziaristi. Si, ca meniul sa fie complet, ce putea lipsi din acest “film”? Bineinteles, premierul si Parlamentul. Acum nu am inteles prea bine, Iri a mers la palatul Victoria, la dl boc, pentru ca este premier sau pentru ca este ministrul interimar al muncii? Probabil nici el nu stie. Dar, pana cand sa se primeasca raspunsul de la palat, lovitura de teatru : Parlamentul Romaniei intra in lupta! Parlamentul da, parlamentarii, ba… Din pacate pentru Iri, parlamentarii nu s-au aratat interesati de cancanurile luptei columbene. Asa ca, Iri s-a enervat, a mai cerut niste demisii, apoi s-a cerut afara din Parlament. “Telenoveaua” continua, romanii pot fi linistiti, au ce urmari cu mare interes in continuare. Ce, la “Tanar si nelinistit” nu se filmeaza si acum noi episoade? “Rezbelul” televizat de ce sa nu mearga mai departe. Spre noi “succesuri” si cresteri de audienta ale televiziunilor…
Oricum Iri se pare ca nu va primi cat de curand un raspuns de la ministrul interimar al muncii. Acesta este ocupat cu implementarea noului Cod al muncii. Ne vorbeste de el aproape zilnic, aratand cate noi locuri de munca s-au inregistrat, cate controale s-au facut si cate locuri de munca la negru, multe-multe, au fost descoperite. Pai, domnule ministru interimar, ca nu va retin numele, in vechiul Cod al muncii nu era incriminata munca la negru? De ce nu ati controlat pana la 1 mai? V-a retinut vreo “jena”?
Pana data viitoare, sa vedem ce se alege de, de acum, fostul sef al FMI si cum o sa influenteze asta imprumutul nostru la fond. Spun al nostru, pentru ca noi o sa-l platim! Oricum, prin afara Romaniei mai exista ceva demnitate, oamenii isi dau demisiile atunci cand sunt acuzati de cate ceva… A, si ar mai fi, cazul de la Iasi, cu camerele ascunse prin pereti. Se prea poate ca, fiind an preelectoral, sa se tot filmeze, sa se tot asculte, sa se tot faca dosarele, opozitiei normal. Apoi, in plina campanie electorala, sa apara tot felul de acuze care sa incerce sa scoata din lupta unii candidati, spre bucuria si castigul altora. Ca cei scosi din lupta vor fi din actuala opozitie, iar cei invingatori din actuala putere, sunt doar mici rautati pamfletare …
Pana data viitoare, sa auzim numai de bine. Subiecte vor fi cu siguranta…
Bogdan Catalin
Imagine: ziarmm.ro