O amendă neplătită ar putea să se transforme în ore de muncă în folosul comunităţii, potrivit legii. Deşi bugetele primăriilor din ţară înregistrează pierderi mari din cauza amenzilor neplătite, contravenienţii fentează statul şi scapă şi de amenzi, şi de muncă.
Zina Haimana, o femeie de 52 de ani din satul Coşoteni, judeţul Teleorman, se consideră o ghinionistă. Are un picior cu artroză, un nepot de crescut, un soţ pensionat şi 250 de ore de muncă prestate în folosul comunităţii. E unul dintre puţinii români care au prestat muncă în folosul comunităţii pentru că nu şi-au plătit amenzile.
Singura bucurie a Zinei Haimana sunt cele zece capre din spatele curţii, dar tot ele i-au adus pacostea de a vopsi primăria din comună şi pe afară, şi pe dinăuntru, de a face curat la şcoala din sat, de a vopsi gardurile şi de a mătura străzile satului, timp de patru luni, câteva ore pe zi. „Brânza de la căpriţe o vindeam la Bucureşti, la un colţ de parc. Jumuleam şi nişte ştevie din grădină şi mă urcam în tren. M-au tot amendat poliţiştii comunitari până când m-au dus la divan, la Bucureşti, să mă judece. Şi judecătoarea a găsit de cuviinţă să fac muncă în folosul societăţii pentru toate amenzile alea”, îşi varsă amarul femeia. Pedeapsa a fost însă pe măsura amenzii: în doi ani şi două luni a acumulat amenzi de 32.190 lei.
Continuare articol in Romania Libera