Facultatea de Istorie şi Filosofie, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, a implementat în perioada 2011-2013 programul de formare şi dezvoltare continuă „Trecutul de lângă noi. Istoria orală a comunităţilor locale”. În urma selecţiei, am avut privilegiul de a deveni cursant al acestei universităţi de prestigiu şi de a cunoaşte Clujul şi împrejurimile în cadrul Şcolii de vară de la Izvoare, judeţul Baia-Mare. Recuperarea istoriei recente într-o formă alternativă, cea orală, completează cu emoţia retrăită documentul oficial. În istoriografia contemporană există o tendinţă de valorificare şi a acestei părţi a istoriei, prea puţin explorată până acum.
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la înfiinţarea Şcolii Gimnaziale Nr 2 Zimnicea. O aniversare ce vine în întâmpinarea dorinţei mele de a realiza o monografie a şcolii care m-a format pe mine şi alte generaţii de dascăli într-o dragoste a retrăirii periodice a copilăriei cu toate năzbâtiile şi satisfacţiile ei, şi reîntoarcerea constantă la idealurile tinereţii, azi împlinite. Se spune că orice vis devine realitate numai dacă vrei. Important nu este să ne dorim să devenim cineva, ci efortul pe care îl facem pentru a ajunge acolo. Pornind de la ideea că fiecare instituţie îşi construieşte o identitate şi îşi fixează evenimentele care o individualizează, împreună cu elevii mei am programat o succesiune de interviuri cu fostele cadre didactice ale şcolii, azi pensionare, şi foştii elevi ai şcolii, absolvenţi de studii superioare; ne-am luat luat reportofonul şi am început zi de zi să rememorăm pagini de viaţă trăită. Nu ne-am gândit nici o clipă că efortul va fi prea mare sau că vom întâmpina vreo piedică. Şi nu am întâmpinat. Totul a decurs „conform planului”. Am găsit aceeaşi bucurie, căldură şi deschidere la toţi cei pe care i-am intervievat şi lista va urma cu mulţi alţii. Am dat sfoară în ţară şi uşile claselor s-au redeschis în faţa lor pentru a retrăi clipele minunate ale copilăriei.
“Şi eu am fost elev al Şcolii Nr 2 !” sună deja ca o manifestare de solidaritate în reconstituirea unei atmosfere în care se contabilizează şi se împletesc destine, şi care descrie cel mai bine spiritul acestei instituţii. Oamenii trec, rămân amintirile, secvenţe dintr-o copilărie trăită în toată inocenţa ei şi călăuzită cu răbdare, pasiune şi dăruire de dascălii care au petrecut cu ochii minţii paşii fiecărui elev ce a părăsit băncile şcolii, încrezător în viitorul lui. Roiuri de fluturaşi vin şi pleacă în fiecare an, iar noi ştim că fiecare dintre ei va mai reveni şi se va mai aşeza în acelaşi loc în care a început povestea. În fiecare toamnă clopoţelul îi cheamă pe toţi alături într-o împlinire spirituală care poartă un singur nume: Şcoala Nr.2 !
Cadoul pe care generaţiile de elevi îl vor face la ceas aniversar instituţiei în care ei au deprins alfabetul şi primele note muzicale va fi monografia care va purta un singur titlu: “O poveste nesfârşită…Şcoala Nr. 2 Zimnicea”.
Cu mulţumiri tuturor celor care ne îmbrăţişează ideea,
Prof. Elena Ichim
Şcoala Gimnazială Nr. 2 Zimnicea