Parafrazand un cantec la moda, pun si eu aceasta intrebare : ne-am nascut in locul potrivit? Premierul Romaniei ne spune cu emfaza ca suntem pe drumul cel bun. Nu ne spune insa care este acest drum, daca e macar pietruit, ca autostrada sigur nu este, unde duce si cati vom mai ajunge la capatul lui. Pe cealalta parte, presedintele aceleiasi tari ne spune ca premierul nu are habar de ce se intampla prin ministerul finantelor, ca de abia acum a aflat. Pai nu-i premier de cativa ani? Sau ma insel eu… pana la urma cred ca nimeni nu stie nimic…sau nu vor sa ne spuna, iar premierul nici macar nu stie ca e …seful guvernului si ca la palat nu sunt nici gaste si nici macar gazon de cosit! Sondajele arata ca, din ce in ce mai multi romani, aduc aminte si chiar regreta anii de dinainte de 1989, adica perioada pentru care poporul a iesit in strada si a trimis dictatura la groapa de gunoi a istoriei. Sau doar pe dictator, ca dictatura parca nu prea vrea sa plece… Ne intrebam de ce se intampla astfel de lucruri. In niciun caz de bine. Parca asteptam mai multe de la anii astia, in orice caz asteptam sa traim mai bine. Ni se spune ca asa va fi, de la anul, peste 2 ani, la Sfantul Asteapta. Dar pana atunci cum ne descurcam? Din ce in ce mai multe apartamente se debranseaza de la centrala termica a oraselor iar oamenii isi fac sobe de teracota. Lemnele sunt mai ieftine decat gicacaloria, decat gazele sau curentul electric. Dar, sobe la bloc? Cenusa, lemne sparte puse prin debara, carbuni…ne-am intors in timp, nu cu un an sau 10, chiar cu o suta…
Magazinele sunt pline cu de toate. Lucruri la care alta data doar visam. Dar 6-700 lei pe luna pentru ce ajung? Trecem si privim cu ochi pofticiosi, salivam in gand si mergem mai departe. Le-am gustat si pe astea… Din ce in ce mai multi copii renunta la scoala. Nu mai sunt bani pentru rechizite, pentru uniforma, pentru naveta. Microbuzul scolar a fost, dar a plecat spre zari mai bune si, se pare, mai portocalii… Tineretul renunta din ce in ce mai des la facultate dupa un an sau doi. Taxele sunt prea mari si, pana la urma, ce mai fac cu facultatea pentru ca, oricum, pleaca spre zari mai bune. Mai bune nu stiu daca sunt, in orice caz mai bine platite…
Suntem sub zodia “Mioritei”. Renuntam prea usor la tot, la lupta, la un trai mai bun si chiar la viata. Ne-am blazat, suntem in imperiul lui “asta este…” si “nu avem ce face…” Zilele trec rapid, una cate una, stresul este din ce in ce mai mare si, cu toate astea, ramanem la fel de indiferenti la ceea ce se intampla, la ceea ce ni se intampla. Parca nu mai vrem sa ne gandim la viitor, poate nu mai vedem niciun fel de viitor sau nu mai credem in el. Oricum ar fi, pierdem in fiecare clipa o bucatica din viata pe care nimeni nu ne-o mai da inapoi. Cui trebuie sa multumim pentru asta?
Poate ar fi bine sa luam in considerare sfatul celui care conduce tara asta si sa plecam. Cat mai departe. Undeva unde nu sunt oi, ca sa scapam de “Miorita”, undeva unde oamenii sunt apreciati, undeva unde munca este rasplatita, undeva unde este … mai bine. Si sa nu mai privim inapoi. Deloc, nici macar cu manie… si atunci vom avea mai multe sanse sa traim mai bine si sa nu ne mai intrebam daca ne-am nascut in locul potrivit. Altfel, riscam sa realizam ca nu ne-am nascut nici in locul potrivit, nici la timpul potrivit si nici macar pe planeta potrivita….
Redactor: Bogdan Catalin