Daca urmaresti buletinele de stiri, ai sa afli despre crime, violuri, talharii si, bineinteles, accidente cu victime. Multe victime. Emisiunile de dupa amiaza sunt pline de scandaluri despre vii sau despre morti. Ca acum nici mortii nu mai pot fi lasati sa se odihneasca… posturile de stiri sunt axate, cum altfel, tot pe scandaluri. Opozitie contra putere, putere contra popor, presedinte contra opozitie si tot asa, cam pana la urma toti cei de sus impotriva celor de jos… Nu prea mai vezi stiri bune, nimic frumos nu se mai intampla pe plaiul mioritic. O idee ar fi sa nu mai platim abonamentul la TVR, sa ramanem pe cablu doar cu posturile care dau filme, meciuri, muzica si documentare. Cat mai multe documentare, poate mai invatam si noi ceva in afara de ura. Da, in ultima perioada, ura a devenit sport national. Citeam acum cateva zile cum aruncau cu noroi in Adrian Paunescu. Cum ca a fost poetul de casa al lui Ceausescu, cum ca are nu stiu cati copii pe care nu i-a recunoscut, cum a facut si cum a dres… nici cand a murit nu-i lasat in pace. Un intelectual rasat al acestui popor, explica ca tineretul de azi nu mai stie versuri de Paunescu, prin urmare, Paunescu nu e un mare poet, ci un simplu versificator. Nu ne-a spus daca tineretul de azi stie versuri de Eminescu sau Stanescu. Ciudat este ca Paunescu este criticat si linsat mediatic de unii care au ramas fara buze pupand dosul prezidential. Dar acum se poate, inainte era rau daca o facea cineva… Asa, una peste alta, poate Adrian Paunescu nici nu a scris pentru intelectualii astia, poate a scris pentru popor si de- aia il iubesc oamenii…
Aceeasi ura o vedem la cei care ne conduc, sau se fac ca ne conduc. Nu am priceput ce rau le-a facut poporul asta. Nu se gandesc nicio clipa ca sunt acolo datorita noua. Inventeaza mereu cate ceva nou, niciodata insa si ceva bun. De multe ori ramai cu gura cascata urmarindu-i la televizor cand spun cat de bine este. Nu au crescut preturile, banii ajung de la un salariu la altul sau de la o pensie la alta, somajul e in scadere, exporturile au inregistrat cresteri fara precedent. E drept ca au ceva piedici de pe la opozitie, dar, in rest se lupta pentru binele poporului. Popor care, din aceeasi rautate, a pus guvernul pe burta si-l calca in picioare. Ca asa e poporul, dusmanos, nu vrea binele oferit cu atata dragoste. Ca, vorba aceea, ce altceva decat iubire inseamna reducerile salariale, cresterea varstei de pensionare, cozile de la ajutoarele europene, impozite si taxe cu duiumul si bani luati din zarile lumii pentru nimic anume? Stiu, stiu…criza. Criza e de vina pentru tot ce se intampla, criza e zmeul cu care nimeni un vrea sa se infrunte. Din teama, din prostie…ramane de vazut. Toata smecheria cu criza asta e ca ne afecteaza doar pe unii. E drept, cei mai multi. Pe conducatori nu-i afecteaza nimic. Cu atat mai putin criza. Sau poate ma insel eu si e ceva care-i afecteaza : stresul. Stresul de a da niste raspunsuri, stresul de a inventa noi moduri de stoarcere de bani, stresul de a da niste explicatii, nu noua, ci liderilor de grup si sefului suprem, stresul ca nu le ajunge timpul sa fie fiecare un Midas. Macar in miniatura…
In ce tara traim si ce fel de oameni am ajuns sa fim daca dupa atatia ani de democratie nu vrem sa uitam nici comunismul, nici dictatura? De ce ni se pare normal sa ni se asculte telefoanele? De ce ni se pare normal sa strige oamenii in strada : “LIBERTATE !”? De ce nu luam atitudine impotriva talhariei, a hotiei, a minciunii, a lipsei de loialitate si a urii? Din frica? Din lasitate? Din prostie?
Si daca toate astea ni se intampla, si daca lasam langa noi tot raul care ne inconjoara, de ce ne mai miram ca traim asa cum traim si ca ne va fi din ce in ce mai greu? Sau poate am uitat sa ne si miram…
Redactor: Bogdan Catalin