Suntem un popor fericit! Mai sunt inca romani care au prins dictatura lui Carol al II-lea. Sunt foarte multi romani care au prins dictatura comunista. Si, ca sa fie meniul complet, tineretul asista la nasterea unei noi dictaturi! Fac parte din categoria romanilor care inca mai citeste o carte. Nu cumparata, sunt scumpe si nu imi permit astfel de achizitii. Dar, mai sunt prieteni care imi mai ofera ocazia de a-mi satisface aceasta placere. Zilele trecute am citit o carte, un scriitor britanic, sau american…nu conteaza prea mult nici originea, nici numele. O carte despre Vera Alexandrovna Davadova. Probabil multi dintre dumneavoastra va intrebati despre cine este vorba. A fost o mare cantareata a Teatrului National Rus. Stiu ca asta nu va spune mare lucru. Am sa va mai dau un amanunt : a fost amanta lui Stalin. Da, amanta lui Iosif Visarionovici Stalin. Cam din 1936 pana in 1953, an in care tatucul sovietelor a murit. Mai bine spus, a fost una din multele amante, dar, acea iubire la care Stalin se intorcea de fiecare data. Nu vreau sa va plictisesc cu viata din acea perioada. Nici cu ideile comuniste, nici cu numeroasele crime infaptuite la porunca celui care se considera zeul sovietelor. Am conspectat cateva fragmente pe care vi le voi prezenta si dumneavoastra. Mie unul mi s-au parut destul de actuale si, intr-un fel, am inteles cum poate ajunge un om dictator. Si ce poate face un dictator… daca cumva, cele conspectate de mine va vor face sa va ganditi la un personaj actual, se prea poate ca mie sa mi se fi parut corecta aceasta idee.
Dupa ce persoanele care il suparasera pe Stalin au fost pedepsite fiind date de exemplu, Vera spunea : ‘’ astfel, i-am descoperit intamplator inca o trasatura de caracter : rautatea amplificata de ranchiuna si, putin mai tarziu, mi-am dat seama ca e razbunator si suspicios. M-am convins ca are capacitatea de a tine minte tot ce nu-i face placere… ‘’.
Despre artisti, parerea era destul de proasta : “ in turnee n-au decat sa plece alti artisti. Si-asa s-au inmultit prea mult, avem mai multi artisti decat caini neinjunghiati”.
Cand s-a pus problema unor schimbari guvernamentale, raspunsul a fost prompt : “ deocamdata patura guvernamentala nu se schimba. Privind cercul lui Stalin, am inteles ca el singur hotaraste si savarseste cele mai importante probleme politice si guvernamentale din tara”.
Daca imaginile de la anumite intalniri vi se vor parea asemanatoare, va voi spune doar ca, uneori, istoria se repeta : “ Congresul partidului mi-a produs o impresie apasatoare. La Kremlin vedeam un spectacol teribil. Barbatii bine hraniti dintr-o grupare ii atacau, ca pe niste caini turbati, pe cei din gruparea adversa… delegatii si invitatii infulecau icre cu lingura, beau galeti intregi de vin si votca. Toata seara si toata noaptea s-au rostit toasturi bombastice…iar in tara, peste tot, continua foametea. Flamanzi, lipsiti de drepturi, goi, cetatenii tarii munceau din zori si pana-n noapte. Laurii muncii lor peste puteri ii culegeau altii – un manunchi de trantori, de nomenclaturisti lingai “.
Si atunci totul se asculta si se inregistra. Dosarele se faceau pe banda rulanta : “ spionomania de-abia incepe. Principalul constructor al acestei manii este invatatorul ( nu profesorul ! n.r. ) si constructorul nostru slavit pentru toate secolele…”.
Iar daca cineva din interior avea curajul sa zica ceva, raspunsul sosea imediat : “ nu inteleg ce-i cu targuiala asta, guita piticul nomenclaturist Ejov. Tovarasul Stalin nu stie sa minta, sa se prefaca, sa insele! Stiti foarte bine asta, cetateni…”.
Iar atunci cand noaptea nu a fost un sfetnic bun “ in iulie ( ce coincidenta ! n.r. ) a fost semnat decretul privitor la intarzieri, muncitorilor retinadu-se 25% din salariu in folosul statului…”.
Si, pentru ca totul sa mearga uns : “ in plina functionare se afla un articol aducator de profituri prevazut de Stalin si de ministrul finantelor. Un exemplu : a fost numit ca director un fost important lucrator de partid. Noul director reactiona cu acuitate la toate decretele si ordinele guvernului… ‘’.
Cu toate ca partidul conducea totul si nimeni nu mai avea curajul sa spuna ceva impotriva fara a-si asuma mari riscuri : ‘’ aproape toti comisarii au copii impertinenti si netalentati “, spunea Stalin, continuand : “ am obosit sa stau zi si noapte la carma. Corabia e paraginita. Toti cei care ma inconjoara sunt vanduti, isi construiesc bunastarea pe spinarea mea…” dar clipele astea de recunoastere erau destul de rare. In rest … dosare, executii si , bineinteles : Siberia… La toate astea se adunau arestari facute in functie de placerea dictatorului. Vina trebuia sa nici nu existe. Era suficienta o comanda si omul era ridicat de acasa si … disparea. Din viata publica si nu numai…
Deocamdata nu cred ca sunt multe de spus. Ar trebui totusi sa invatam din greselile trecutului si, in niciun caz, sa le repetam. Pentru ca “ poate ca e usor de trait fara memorie, dar aceasta nu e o viata demna de un om. Oricat ar fi memoria de grea, tocmai ea ii deosebeste pe oameni de fluturi si cultura de lancezeala primitiva” . si asta o spunea un ziarist rus, Ehrenburg, contemporan cu “maretul” Stalin…
Redactor: Bogdan Catalin