Pe chipul Inaltului Sultan se citeste furia. A fost la Parlament. Nu-i prea place sa mearga pe acolo, parlamentarii au fost mai mereu dusmanii care au incercat sa-i faca rau. Asta de cand cu suspendarea de acum cativa ani. Norocul lui ca pe vremea aia romanii erau mosneni si plaiesi, nu robi ca acum… Cu toate astea, amintirile inca ii intuneca gandurile si, undeva in adancul sufletului, persista inca teama de o noua suspendare. Suspendare ce ar putea duce la mazilire…
De data asta insa, furia Prea Luminatului este pe reprezentantii NATO prezenti la Bucuresti. S-a pregatit indelung pentru cuvantare. A cantarit fiecare cuvant in parte, desi il manca limba sa mai zica ceva de vecinii de la rasarit. E drept, a fost o prelegere cam lunga dar a fost plina de substanta. Cu toate astea, o parte dintre ei au dormit! O alta parte s-au uitat prin ziare sau monitoare! Se pare ca scaunele s-au molipsit de la parlamentarii romani si au transmis mai departe, catre reprezentantii straini, somnul, moleseala, plictiseala…caracteristici romanesti … pana acum!
Prea Luminatul Sultan deschide una din usile biroului cu o lovitura de picior apoi arunca pe birou mapa cu materialele. Se lasa greoi pe fotoliu. Instantaneu, desi vremea s-a racorit, fetele ii fac vant cu evantaiele uriase din pene de paun. Parca ar merge o tarie… Inteleptul Sultan apasa butonul de la interfon :
– Sa vina micul vizir boculete. Urgent!
Nu apuca sa ia mana de pe buton ca, pe hol, se aude tropaitul de ponei al micului vizir. Un
ciocanit usor si usa masiva se deschide. Obisnuitele temenele, pana la birou, sarutatul mainii si capul plecat, pana Sultanul isi savureaza bautura. In ochii Prea Maretului se citeste inca furia asa ca sufletul micului vizir este mic, mic, mic. Mai mic decat un ochi de furnica! Si-a ras in dimineata asta ceafa si este inca iritat, daca Prea Maretul ii da una in stilul caracteristic, face precis urticarie. Asa ca, preventiv, pune intre el si Sultan, biroul masiv din lemn negru:
– Prea Luminate, m-am prezentat la ordin, ascult cu atentie si totul va fi executat. Intocmai si
la timp!
– Bine ma, stai si tu pe un scaun, ca vreau sa vorbim ceva. Dar, mai inainte, spune-mi ce ati
facut in pasalacul Banatului, la ultima sedinta. Am auzit ca au fost ceva probleme…
– Au fost Prea Inteleptule, au fost. Noroc cu arnautii branconerului Igas-bey. Le-au dat robilor
la coaste si i-au suit la duba. Si ceva amenzi pe deasupra. Oricum, am vazut ceva frumos, ceva care ne va folosi de acum inainte…
– Ce, ce ai vazut ma? Mai aveti si cate o idee buna ?
– Excelenta Prea Marite. Au pus boierii nostri, in fata la sediu, un sir de autobuze. Asa nu au
putut sa ajunga robii prea aproape si nici nu ne-am stricat vederea cu imaginea lor. De strigat pot sa strige, ca nu le tine de foame…
Prea Inteleptul Sultan cade pe ganduri. In linistea biroului nu se aude decat miscarea usoara a evantaielor si, parca, ceva ca un scartait de rotite. Sultanul ridica brusc privirea, apoi o coboara catre boculete, care simte cum o sudoare rece ii coboara pe spate :
– Noteaza pricajitule : incepand de maine, de jur imprejurul palatului, sa se monteze linie
dubla de tramvai si linie de troleibuz. In cazul in care le vine vreo idee pensionarilor, punem 2 randuri de tramvaie si unul de troleibuze in fata lor. Pana coboara si urca, obosesc, si nu mai au chef nici sa strige, dar sa mai dea cu pietre…
Micul vizir noteaza cu febrilitate in agenda, apoi ridica privirea plina de incantare catre Sultan :
– Cat esti de intelept, Prea Inteleptule! Ideile Mariei-Tale sunt magnifice. Pot propune ca noul
titlu sa fie Prea Maritul Sultan Traian Magnificul?
– Ma mai gandesc boculete, ma mai gandesc… Deci, in Banat ati rezolvat niste probleme.
Da-mi amanunte ca nu stiu decat de la televiziunea mogulului…
– Am stabilit treaba cu alegerile si le-am dat nada la unguri cu reorganizarea administrativa.
Am citit cuvant cu cuvant ceea ce mi-ati dictat la ultima intalnire. Toti stiu de unde sunt ideile, asa ca nu-i nicio problema.
– Bine boculete, te-ai descurcat. Ia un pahar si pune-ti un Napoleon…
Incantat, micul vizir se intinde si isi pune un pahar. Cu doua cuburi de gheata. Dar, in timp ce se pregatea sa savureze licoarea, cu un salt de pantera, Sultanul se repede si ii trozneste una dupa ceafa :
– Ce faci ma, nu ai vazut ca si al meu e gol? Misca-te si pune…
Cu ochii in lacrimi si ceafa rosie ca focul, boculete pune spasit un Napoleon Prea Maritului Sultan. Precis face urticarie, de n-ar uita sa-si dea cu pudra cand ajunge la el la birou…
Dupa ce pe fundul paharelor nu mai ramane nici macar urma de gheata, Sultanul il cuprinde cu o privire calda pe micul vizir :
– Am o insarcinare pentru tine, mai boculete…
– Spune Prea Inteleptule, notez…
– Te duci la ala de la agricultura. Am auzit ca anul asta ne-a salvat cartoful. E bine. Am auzit
ca a adus paparude in fata dregatoriei si uite ca a reusit sa aduca si ploaia. Cred ca de data scapa de mazilire. Oricum, te duci la el, si ii spui sa dea comunicat : ploaia am adus-o eu, nu el cu paparudele lui. Una la mana. Ai inteles?
– Da Prea Luminatule, am notat…
– Doua la mana, sa anunte producatorii ca, incepand de la anul, fiecare roman, detinator de
teren agricol, are obligatia, subliniez, obligatia, sa puna cate un hectar de spanac!
– Am notat Prea Maretule, dar de ce spanac?
– Ma, tu esti prost, sau doar te prefaci? Ce am fost eu la viata mea, pana sa ajung Sultan, ai ?
– Matelot, Maria-Ta, matelot…
– Si cine, ma, e cel mai cunoscut matelot din lume ?
– Pai…Maretia-Ta e cel mai cunoscut…apoi, pe locul doi, la mare distanta, Popey Marinarul…
– Exact boculete. Te-ai prins! Si ala ce haleste de e cel mai mare si mai tare ?
– Uraaaaaaaaaa….spanac. Spanac, Prea Inteleptule….
– Bravo ma, hai ca nu esti chiar asa de prost. Deci, repet, toata lumea pune spanac. Asta e
inceputul salvarii Romaniei! Dupa recolta, taiem ajutoarele la caldura, ajutoarele sociale, pensiile, somajul si 50% din salariile bugetarilor. Va fi suficient spanac pentru toata lumea, le dam cate o punga pe saptamana si ii muncim pana le sar capacele. Ca trebuie sa platim datoriile catre strainatate si, mai mult decat atat, trebuie ca noi sa TRAIM BINE!
– Intelepciunea Mariei-Tale nu are limite! Am zburat catre dregatoria agriculturii. Pana spre
seara ordinul Prea Luminatiei Tale va ajunge in ultimul cotlon al tarii si toti robii vor adormi aducand multumiri Conducatorului Iubit!
Cu aceste ultime cuvinte, cu fruntea atingand covorul gros, micul vizir paraseste biroul Sultanului, condus de privirea usor tulburata de lacrimi a Prea Maretului : “de data asta chiar am salvat tarisoara. Nicio criza sau recesiune nu o sa ne mai doboare. Spanac mancam, spanac suntem…” Cu gandul la viitorul de spanac al tarii, Prea Luminatul Sultan isi mai pune un Napoleon. Cu multa, multa gheata…
Redactor: Bogdan Catalin
Sursa imagine: jurnalulbtd.ro