Prea Maretul este ingandurat. In imensul birou se simt, grele, gandurile Sultanului. Desi astazi este liniste afara, desi nimeni nu mai protesteaza si nici macar cucuveua lui Ilici nu a cantat in noaptea trecuta, cute adanci sapa fruntea Prea Inteleptului. Nici macar sticla goala de JB nu i-a adus un pic de inseninare… Cu miscari lenese apasa butonul multicolor de sub birou. Stie ca, instantaneu, micul vizir va bate la usa! Asa se si intampla, dar, temenelele si lovitul fruntii de covor nu aduc niciun zambet pe fata Inaltimii Sale. Micul vizir ramane la o distanta respectabila. Nu-i place privirea Sultanului si stie, din proprie experienta, ca trebuie sa pastreze distanta in asemenea conditii. Secundele trec greu, se aude doar suieratul respiratiei Prea Inteleptului Sultan. Din ce in ce mai repede si mai greu… Brusc, un ochi se indreapta spre sticla goala, in timp ce, celalalt, il fixeaza aspru pe boculete. In asta, deja sangele a inghetat…
– boculete, da-ti o palma dupa ceafa si-un sut in fund. Iute, sa nu ma ridic eu…
Cu oarece greutate, micul vizir reuseste sa indeplineasca a doua parte a ordinului. Prima parte a fost floare la ureche. Norocul lui ca, in lunga activitate de pupi-n-basism a devenit un adevarat contorsionist. Linistea continua sa apese greu. Pana la urma, se pare ca, Sultanul s-a hotarat :
– Treci pe scaunel, trage masuta si scrie :
– Da Prea Marite, am inteles…
– Sa taci! Vorbesti cand iti dau eu voie, pana atunci, scrie : incepand cu data de
20 decembrie, anul curent, EU, Prea Inteleptul si Prea Luminatul, voi lua locul lui Mos Craciun!
Stiloul lui boculete aluneca usor pe hartie, un zambet larg ii cuprinde faptura. Se gandeste ca, de acum inainte, va primi in fiecare an cate un cadou frumos de sarbatori. Isi pune in gand o dorinta, continuand sa fie numai ochi si urechi la ceea ce dicteaza Prea Luminatul.
– Ai notat, da? Acum poti sa-mi spui cum ai de gand sa faci lista cu cei care trebuie sa
primeasca daruiri si cine va fi pe prima pozitie.
– Prea Inteleptule, lista este lunga, dar primele pozitii le am conturate. Pe primul loc as fi
eu, pe al doilea Iron Woman, pe trei buldogu, si asa mai departe…
– Te-ai gandit tu, dar nu te-ai gandit bine ! pe primul loc o treci pe Iron Woman, nu pe tine.
Pentru tine, ca de obicei, am locul doi! Si, apropo, de Iron Woman, ti-am promis data trecuta ca am sa-ti schimb numele in Speedy-boc, dar, am interdictie! Numai ea poate avea nume strain, voi, astialalti, trebuie sa aveti nume neaos-romanesti. Eu am propus, pentru tine, boculete-talpa-iute…dar, se pare ca nu e bine nici asa. Noteaza : incepand cu 20 decembrie anul curent, micul vizir se va chema “boculete-laba-iute”! asa e mult mai bine…
Micul vizir noteaza cu sarg, desi ochii s-au umplut de lacrimi :”cum adica “laba-iute”? ce sunt eu, pui de urs?” dar gandurile nu trec mai departe de mintea obosita de atata guvernare. Stie ca orice comentariu ar fi de prisos…
– Am notat Prea Maretule, am notat tot…
– Bun. Acum sa vedem mai departe. Poate te intrebi tu, si or sa se intrebe si altii, de ce iau
locul Mosului…
– Nu Prea Inteleptule, cum se poate asa ceva? Daca e ordin il indeplinim cu cea mai mare
abnegatie!
– Voi asa o sa faceti, ca altfel o patiti rau de tot, dar mai sunt unii care imi vor raul si aia
precis vor comenta. Asa ca, tine minte : EU am salvat Uniunea Europeana! Daca nu ma ducea acolo si nu le spuneam cum trebuie sa se comporte si ce sa faca in caz de criza, se alegea praful. Asa ca, EU sunt cel care a adus europenilor, inainte de Craciun, cel mai mare dar. Mosul m-a sunat din Laponia si a zis ca acum poate sa se odihneasca si el. EU ii voi lua locul. Saptamana viitoare vin renii si elfii de la pol, asa ca aveti grija unde ii cazati…
– Avem vile destule Prea Luminate, au facut romanii pana acum 20 de ani tot felul de
constructii si ne-au ramas noua. Vor avea cazare de 5 stele…
– Asa sa fie, sa nu aud ca nu se simt bine la noi. Si sa vorbesti cu Iron Woman sa mai
cumpere niste tunuri de zapada, ca nu vrea sa ninga, iar eu vreau sa am zapada in tara…
– Pai stie dansa de unde sa ia asa ceva?
– Normal mai laba-iute! Cine a facut atatea partii in tara? Pana si terenurile de fotbal sunt
inclinate, ca sa se poata schia in pauza de iarna! Normal ca stie, ea e cea mai tare… Ai notat tot ce ti-am spus?
– Da Prea Fericitule, am notat…
– Acum fugi la Parlament si trece-le de urgenta. Or sa comenteze cativa, dar le arati iar
pisica cu Parlamentul unicameral si le spui ca ma gandesc sa numesc doar 200 parlamentari si pe toti de la noi din tabara. Pe viata! Asta o sa-i sperie si nu mai comenteaza…
– Cat sunteti de intelept, Prea Luminate, si cum stiti sa le puneti in ordine pe toate. Am
fugit sa pun in aplicare ordinele…
– Du-te si nu-ti fa numele de rusine…
Boculete-laba-iute se ridica brusc in picioare, apoi se prabuseste in fata Sultanului sarutand incaltarile cu ciucurei…
– Totusi, pana sa plec in goana, Maria Ta, imi puteti spune ce imi veti aduce de sarbatori?
– Da ma, pentru tine si pentru Iron Woman m-am hotarat. Ei o sa-i aduc o maimuta cu
baterii si un sac de euroi. Tie o sa-ti dau o trimitere la medicul estetician…
Dezamagit, cu ochii plini de lacrimi, micul vizir isi intoarce privirea, dezamagita, catre Prea Inteleptul Sultan :
– Sunt asa de urat Maria Ta?
Sultanul incepe sa rada in hohote :
– Nu ma, ai mecla simpatica. Urat esti de popor, dar nu conteaza. Am auzit ca e un doctor
estetician care lungeste oasele, si vreau sa te fac nitel mai inalt…
– Multumesc, multumesc din suflet Prea Luminatule. Asa da !
Si boculete-talpa-iute incepe sa sara voios de pe un picior pe altul, in timp ce Sultanul se distreaza copios.
– Ca de obicei, reusesti sa-mi alungi norii de pe frunte. Cum sa nu te rasplatesc pentru
asta? Dar, zi, nu vrei sa stii de ce te vreau mai inalt?
– Pai, ma gandeam ca vreti asta, ca sa nu mai rada Vadim de mine…
– Nu mai boculete, vreau sa fi mai inalt, ca sa vad ce greu o sa-ti fie cand te apleci sa ma
pupi in basel, ca doar tu esti campionul, nu?
Zicand aceasta, Sultanul izbucneste intr-un ras homeric, in timp ce laba-iute se retrage cu ochii in lacrimi. Tiptil, scrasnind din dinti, micul vizir inchide usa. Privirea ii e piezisa si rea, ca a Sultanului, dar nicio vorba nu-i paraseste buzele stranse. Stie ca e prea periculos sa si sopteasca ceva asa ca se indeparteaza tarandu-si picioarele. In urechi ii rasuna inca rasul imperial, dar reuseste sa surprinda vorbele eunucilor de la usa :
– Vom primi daruri de sarbatori, Sultanul rade, e fericit…
Bogdan Catalin